DCM si dobermannii
>> marți, 28 ianuarie 2014
Stie cineva
ce am simtit eu cand a murit Casi ?
Ce deznadejde cand il vedeam cum se chinuie si noi nu il puteam ajuta ?
Ce durere cand un animal falnic si tanar nu putea sa respire si se sufoca?
Ce cumplit a fost cand dupa ce a murit la nici 3 ani, au curs din plamanii lui mai bine de 2 litri de apa ?
Si niciun medic de la Fac de Med.Vet. Bucuresti care incercau sa il salveze, nu a avut ce sa ii faca ?
Are cineva idee dintre cei care se pretind "crescatori de dobermann" ce am simtit noi atunci ?
Ii pasa cuiva ?
La ce mortaciuni produc in continuare, mortaciuni ce vor avea aceeasi soarta cu bietul Casi, eu sunt sigura ca NU.
Nu ii pasa nimanui.
Nu exista niciun iubitor adevarat al rasei dobermann printre inmultitorii de dobermann uniti sau nu in DCR.
Toti pe care ii cunosc eu, sunt niste indivizi care nu iubesc decat banii ce se pot obtine de pe urma cresterii si vanzarii de dobermann.
Niste actori fara talent care joaca in piesa "hai sa ne prefacem ca iubim rasa".
Niste cabotini.
Pacat de rasa.
Ps: Nu am uitat nimic, nu pot sa iert nimic din ce s-a intamplat cu bietul Casi. Inmultitorii nu ma lasa. Asa ca voi folosi singura mea arma: voi povesti mereu si mereu si mereu adevarul despre ce mi s-a intamplat.
